Defect.

Mda. Nu mi s`a mai intamplat sa scriu pe un blog ca pe un jurnal. Dar nu am cu cine vorbi, nu`mi simt pe nimeni aproape, acum. Deci mai bine imi reflect gandurile singura si pe urma probabil voi sterge postul.

Vreau... sa... se schimbe totul. Absolut totul. Am in mine acel sentiment de ura, de melancolie. Un sentiment care te face sa asculti o melodie care iti place de 140.000 de ori. Acel sentiment care te face vulnerabil la spusele oricui. Acel sentiment care te face ABSOLUT defect. Care te FACE Defect, nu sa te simti defect.

Eu sunt si defecta si ma si simt defecta. Am avut sansa sa am o a 2a viata, Moartea mea fiind ocolita. Dar e ca si cum am primit o a 2a viata pt a trai`o intr`un mod... stins. Nu vroiam sa fie asa. Dar asa a fost mereu. Si nu am fost capabila sa schimb asta, desi am fost capabila sa nu mor. Nu`mi plac blogurile in care se vorbeste personal, dar nici nu stiu ce fac. Pur si simplu scriu. Scriu si... iar scriu.

Ce aveam in fata mea... Nu vedeam din vina mea. Am ratat ocazia sa fiu macar o data fericita, din cauza ca am vrut sa fiu si mai fericita. Se pare, ca ratand sansa de a fi fericita pt a fi si mai si, am devenit o simpla fata defecta, melancolica si trista care scrie acum intr`un blog... Pe care oricum nu`l citeste nimeni. Incerc sa inteleg unde o iau in jos, unde gresesc... Unde se intampla ce mi se intampla. Unde are loc acest fenomen disturbator?

Da. Incep sa pierd. S`o iau in jos pe zi ce trece. Nu sunt o curva, am sentimente. NU SUNT TIPA AIA CARE CRED UNII CA SUNT. Si nu mai vreau sa imi pierd lacrimile pt persoane care nici macar nu se gandesc ca eu exist. Cu toate ca o fac... Da. Desi sunt plina de nervi si draci in ultimul timp, si nu mai sunt sensibila, mai plang. Desi rar, foarte rar, dar o fac. O fac din cauza tradarii pe care o simt, din cauza ignorarii de care am parte si din cauza faptului ca sunt... defecta.

Nu exista moment de fericire care sa nu`mi fie urmat de unul... absolut nenorocit. Imi doresc sa nu mai am sentimente. SA FIU UN MONSTRU. Poate ar fi mai bine asa. Nu m`as simti vinovata de nimic, nu m`as simti nevoita sa recurg la unele lucruri nenorocite. [precum plans.].

NU. NU! nu.........

De ce? Pentru ca asa mi se intampla mie... De. Fiecare. Data. Visele mele se spulebera exact cand devin frumoase. As vrea sa ma pot stii in siguranta. Ferita de privirile oamenilor, care ma fac sa ma simt ca un om tampit. [Nu oameni de pe strada. De aia nu`mi pasa. Vorbesc de cei de care imi pasa mie.]

Si ... de ce nu? Poate sunt un om tampit. :| Marea asta de sentimente pe care o am, si Robinetul de la ochii mei. Da. sunt semne de tampenie.

NU mai vreau sa stiu cum e acest sentiment. Vreau sa traiesc ca un robot, ca un vampir, ca un lucru fara inima. Pacat ca nu se poate...

--

Over.