Specii de oameni. vol II.

Salut, dobitocilor.

Se pare că iar m-a pocnit chefu' să scriu, aşa, iar, pe acest blog amărât şi fără prea multe vizualizări. Sinceră să fiu, nu prea-mi păsa dacă îmi citeşte cineva tot "nonsense'ul şi bullshit'ul" de p-aici.

Mai sunt 2-3 persoane, aşa, care au citit, şi chiar mă miră, dar pe lângă asta, ăia 2-3 ştiu că am avut mai devreme o rubrică numită "Specii de oameni." Ei bine, asta e Volumul II.

Prima specie care îmi cam umblă prin creierii capului, şi care dansează, jucând table la lumina lunii este...


Tentativus des laudatus ratatus.


Nu ştiu dacă v-aţi prins de ironia acestui titlu specios, dar bine calculat. Se referă la oamenii aia pe care îţi vine să-i izbeşti de toţi pereţii unei băi, şi apoi să-i închizi în cabina cu WC, sperând că el să cadă în toaletă şi să tragi apa. Dar, da. Se referă la fenomenu' ăla supranatural, numit "laudă handicapată".
Când un Tentativus des laudatus ratatus vine la tine, primul lucru pe care ţi-l poate spune este : "haha, fraiere. Nu-ţi faci banchetu' la Belaggio."
Oamenii ăştia mă scot din sărite. Dacă cumva tocmai ţi-ai cumpărat ceva nou, te trezeşti cu ei pe cap "haha, fraiere. Al meu e mai bun." Iar singuru' mod în care poţi scăpa de ei este acela de a le spune "Eşti o persoană obtuză, care mă dezgustă prin imunditatea acumuluta pe parcursul vieţii tale indimenticabile şi impertinente." Cel mult, n-o să înţeleagă decât verbele şi prepoziţiile, şi o să-ţi zică că eşti prost, că nu ştii să vorbeşti.
Apoi, dacă te întâlneşti cu el pe stradă, o să se prefacă că râde de tine. Râsul forţat îi ocupa3 pătrimi din activitatea creierului şi astfel, nasu' lui strâmb va face o cunostiinta de scurtă durată cu asfaltul zgrimturos. De unde şi teoria => Râsul forţat provoacă râs pan' la durere de burtă, d'ăla natural. De ce? Pentru că văzându-l pe acel ipochimen, o să te pufnească rasu' până pan' faci febră musculară.
D-asemenea, genu' de persoane care se îmbrăca aparent normal, dar nu se pot aşeza pe iarbă, să savureze o bere şi să asculte un cântec la chitară, sau să joace un wist, pe motiv că-şi murdăreşte uimitoarele haine. Pe lângă asta, este o persoană nesuferită şi comentează la orice lucru pe care-l faci, dacă te-a fixat că şi ţintă. Meseria GRANDE a părinţilor lui e ca şi cum ar fi a lui, şi se laudă cu asta spunând că defapt, tot meritul este al lui, şi-şi poate lua tot ce-i pofteşte inimioară bazându-se pe acest merit.

Este "ratatus" pt că ştim cu toţii că n-ar ajunge nicăieri, cu absolut niciun "talent" şi nicio "valoare", dar acesta crede că va ajunge probabil să prezinte Top Gear.

Nu.. deja... e prea mult pentru mine, e prea mult să înţeleg fenomenu' ăsta de "culitate" supremă. Puştii care sunt viitoarea generaţie fumează la greu, când nici măcar nu le cere organismul, şi ca să fie mai cul, eventual, scot şi filtrul. Îşi bagă pe gât prafuri şi pe venă mizerii ca să simtă şi ei ce-i aia "adrenalină" când nici nu ştiu ce înseamnă cuvanul, au nspe iubiţi/iubite şi vor "senzaţii ţări". Zău, la vârstă lor (clasa a 5a, mai exact.) abia îmi intrase noţiunea de rock în cap.

Am cam aberat niţel de la specia mea, but, tell ya` what, I don't really give a fuck.`
Ajungem astfel la o altă specie.
Cred că XEROX ZEROX e numele perfect. Xerox de la.. xerox? Copie fidelă a oamenilor din jur, şi zerox.. de la ZERO PERSONALITY.

Umm. Începem aşa :

Înţeleg să mai iei de la o persoană ceva, de la altă altceva, de la altă încă ceva, şi de la alt om încă altceva. Aşa se creează, oarecum, o personalitate, că de, să fii singur atât de creativ încât să poţi să te formezi singur, fără niciun idol, fără să vrei să ai o parte dintr-o persoană pe care o admiri enorm, nu prea se poate. Asta, însă.. asta e una. Alta este atunci când copiezi şi copiezi şi dai "paste" în tine, pe faţă ta, în hainele tale, fără pic de stil, ş fără a schimba nimic, ca să-ţi arăţi originalitatea. Nu o dată mi s-a întâmplat să-mi văd câteva din expresiile mele pe haifaivurile altor "fane." Nu ştiu cum să vă explic. Eu NU mă consider cul, pt că, pentru mine, cularia este ultima formă de "cocalarism." Mă consider normală şi funcţională, din acest punct de vedere. M-am săturat de persoane tip Xerox, şi nu numai cele "legate de mine", cât şi de cele pe care le văd pe stradă.

Exemplu : Ieri în metrou.

Mergeam, şi mergeam, şi mergeam, până am ajuns la capatu' metro'ului. 2 Ţipe, blonde, cu tocuri de 15, şi fustiţe scurte, (AMBELE, DA!) coborau frumuşel scările, în grabă, ca să poată ajunge la timp în minunatul rai de metrou. Controloru,care le privea cu un dispreţ total, după ce acestea au intrat în metrou, a început să le înjure. Am început să râd auzind "F***-** muma-n *** de pana*ame depra*aţe ce sunteţi, ne stricaţi ţara asta şi ne faceţi de râs, da-v-aş dracu!"
Sincer? Omul avea dreptate. Aici, nici macr nu ştiu cine pe cine copia. Blonda 1 pe Blonda 2? Sau blonda 2 pe Blonda 1? Nu ne ajută cu nimic femeile depravate în această ţara, cel mult, una care arată bine, are ceva în cap, şi nu vorbeşte cu "fată!"